Oana Lis, noi detalii despre lupta cu depresia. Vedeta a făcut eforturi considerabile pentru a se vindeca: „Aveam şi câte 30 de atacuri de panică într-o zi”

Oana Lis, despre lupta cu depresia

Oana Lis a fost de fiecare dată sinceră, când a venit vorba despre viața sa privată, motiv pentru care toată lumea știe despre lupta grea cu depresia pe care a dus-o. Recent, a vorbit pe larg despre acest aspect și a ținut să precizeze, că îi este recunoscătoare soțului ei, care a jucat un rol important în vindecarea sa. În ceea ce privește relația lor, blondina a mai zis că nu a fost niciodată vorba de vreun interesa ascuns și nici de bani, așa cum zicea lumea, ci de o iubire adevărată.

„Un proces terapeutic de vindecare durează foarte mult. Dar primul pas în cazul meu, pentru care mă consider şi extrem de norocoasă, a fost faptul că l-am întâlnit pe Viorel. Această relaţie securizantă, aşa i se spune, în care eşti susţinut, esţi iubit necondiţionat, nu eşti judecat, te ajută să te vindeci şi îţi dă putere. În cazul relaţiei noastre nu a fost vorba de interese sau de bani, aşa cum credea lumea.”, a declarat Oana Lis, pentru fanatik.ro.

În ceea ce privește traumele din copilărie, vedeta este conștientă că nu are cum să le vindece în totalitate și nici nu poate explica de ce, copil fiind, a trecut prin atât de multe momente grele. Au încercat mulți să găsească explicații, nu a reușit și nu crede că va fi ea aceea.

„Întrebarea „de ce” nu va avea niciodată un răspuns pentru „de ce un copil e violat?”, „de ce un copil e bătut?”, „de ce acceptă Universul aceste lucruri?”, „de ce un copil la trei ani poate să aibă cancer?”. Nu există un răspuns logic sau care să îţi dea o explicaţie plauzibilă. Aşadar întrebarea „de ce?” nu îşi are rostul. Au încercat mulţi filosofi, Eistein, Edison, să descopere răspunsurile Universului. Nu au reuşit ei, nu o să reuşesc nici eu asta. Mai bine mă întreb ce am de făcut, cum pot să ies din starea asta sau cum au făcut alţii care s-au vindecat.”, a adăugat Oana Lis.

Pentru ea a contat extrem de mult faptul că oamenii cu adevărat importanți pentru ea nu au lăsat-o la greu și că a avut cui să ceară un sfat, când a simțit nevoia. De asemenea, crede că a ajutat-o enorm și faptul că a avut credință în Dumnezeu, că s-a rugat încontinuu și a considerat că a fost o ancoră importantă pentru ea, motiv pentru care a încercat să fie un om mai bun.

„Tot timpul, pentru mine, credinţa a fost o ancoră. Eu când mă rog la Dumnezeu, îl văd ca şi pe partea mea părintească paternă pe care nu am avut-o. Mă rog la Dumnezeu ca şi cum ar fi tatăl meu care ar fi trebuit să mă susţină. Lucrurile astea mi le-a insuflat străbunica mea. Deşi avea doar două clase, ştia să citească şi îmi citea poveşti, îmi citea din cărţi religioase. M-a învăţat „Înger, îngeraşul meu”, „Tatăl nostru” şi „Crezul” le-am învăţat mai târziu. Inclusiv acum, la vârsta mea, spun „Înger, îngeraşul meu” şi mă conectez cu starea de copil şi cu starea de când eram cu străbunica mea.

Aşa cum îţi spuneam, pentru mine, asta a fost o ancoră foarte puternică. Nu sunt o persoană habotnică, sunt o persoană credincioasă. Pentru mine credinţa este în suflet şi tot ceea ce fac. Nu este doar într-o rugăciune sau într-un acatist. Fac şi lucrurile astea, dar încerc să fiu mai bună şi să fac bine. Se spune că Dumnezeu este în fiecare dintre noi, iar eu asta încerc, să mă conctez cu partea asta din mine, în tot ceea ce fac.”, a adăugat partenera de viață a lui Viorel Lis.

În ceea ce privește lupta cu depresia, Oana Lis a zis că nu a fost deloc una simplă, dar a făcut-o să realizeze multe lucruri atât despre ea, cât și despre persoanele din jurul ei care deși au lăsat-o baltă la vremea aceea, s-au întors către ea, când au început și ele să treacă prin aceleași stări.

„Când am început să studiez psihologia, eu făceam deja dezvolatare personală, mergeam la constelaţii familiale, mergeam la psilolog, la reiki. Am făcut foarte multe pentru vindecarea mea, am fost la psihiatru. Mulţi oameni care au pe cineva în familie care se luptă cu depresia, cu anxietatea, nu ştiu cum să reacţioneze. Şi eu la rândul meu, am fost părăsită de mulţi oameni, alţii mi-au rămas alături. Ulterior s-au lovit şi ei de stările astea şi au revenit cu întrebări despre ele.

Pe mine m-a ajutat analogia asta, atunci când cineva suferă un accident de maşină, nu te duci la el şi îi spui să se ridice, deşi el e plin de sânge şi nu poată să meargă. Aşa se întâmplă şi când cineva trece printr-o traumă. Cum a fost la mine reprocesarea traumei pe care o credeam anulată în capul meu, dar aveam semne de stres posttraumatic. Nu suntem toţi psihologi sau terapeuţi. Dar simplul fapt că o prietenă merge cu tine la o cafea, la o plimbare în parc, chiar şi fără a discuta despre traumele tale, asta ajută foarte mult, trebuie să fii alături de omul cu probleme.”, a declarat pentru aceeași sursă Oana Lis.