Stefan Birtalan: marele campion al României

Povestea lui Ștefan Birtalan este o simfonie de lumini și umbre. Este istoria unui om care a cunoscut gloria și căderea, triumful și suferința, dar care a rămas întotdeauna fidel idealurilor sale. Într-o lume în care succesul este adesea măsurat doar în medalii și trofee, Birtalan ne amintește că adevăratul câștig constă în curajul de a te ridica după fiecare lovitură primită.

În ultimii ani de viață, Birtalan a fost un critic vocal al decăderii handbalului românesc. Într-un interviu din 2023 pentru sport.ro, a exprimat revolta sa față de situația deplorabilă a sportului:

„Plătiți antrenorii români ca lumea, nu vă bateți joc de ei! Antrenorii de la juniori și tineret au 1.500 de lei salariu. Cu banii ăștia, mori de foame. Au adus antrenorii de copii și juniori la rangul de sclavi. Apoi, atragerea copiilor către handbal, dă-le o minge, dă-le ceva!”

El a subliniat și importanța infrastructurii adecvate și a condițiilor de antrenament, amintind de sacrificiile făcute de generația sa: „Pe vremea lui Ceaușescu, am stat în cantonament din 5 ianuarie până-n 24 decembrie, cu mici vacanțe... Mai stă cineva astăzi în cantonament? Noi ne sacrificam tinerețea.”

Ștefan Birtalan s-a născut pe 25 septembrie 1948, în Jibou, județul Sălaj. Talentul său sportiv a fost evident încă din perioada liceului, când s-a implicat în diverse sporturi precum handbalul, voleiul, baschetul și atletismul. La doar 16 ani, a început cariera de handbalist la Rapid CFR Jibou în Campionatul Regional Cluj. În 1966, mutându-se la Baia Mare pentru a urma Școala Tehnică de Construcții, a continuat să-și dezvolte abilitățile sportive. A debutat în volei pentru echipa „U” Explorări, dar curând s-a reîntors la handbal, jucând pentru Minerul Baia Mare. Sub conducerea sa, Minerul a promovat în Divizia B și ulterior în Divizia A.

Din 1970 până în 1985, cu o scurtă întrerupere între 1981 și 1983, Birtalan a fost un pilon al echipei HC Steaua București. A cucerit de 12 ori titlul de campion al României și a câștigat Cupa Campionilor Europeni în 1977, după ce în 1971 a fost finalist. Performanțele sale remarcabile l-au propulsat în echipa națională, unde a debutat în 1966 la juniori, urcând rapid în echipa de tineret și, la doar 20 de ani, la seniori. Ștefan Birtalan a contribuit decisiv la succesele României pe plan internațional. A câștigat titluri mondiale în 1970 și 1974, la Paris și Berlin. La Campionatul Mondial din 1974, a fost golgheterul competiției, cu 43 de goluri marcate. La Jocurile Olimpice, a fost de trei ori medaliat: bronz la München (1972), argint la Montreal (1976) și bronz la Moscova (1980).

După retragerea din activitatea competițională, Birtalan și-a început cariera de antrenor în Italia. Revenind în România, a fost secundul lui Radu Voina la Steaua și a antrenat echipa națională masculină de tineret. Între 1991 și 1994, a fost antrenor principal la Steaua, iar apoi a activat în Qatar, unde a coordonat toate echipele naționale de handbal ale țării. În 1999, s-a întors în România și a continuat să antreneze Steaua până în 2002, reușind să câștige două titluri de campion și două Cupe ale României. Din cauza problemelor de sănătate, a renunțat la antrenorat, dar a rămas implicat în conducerea secției de handbal a Stelei.

Pentru contribuția sa extraordinară, Ștefan Birtalan a fost recunoscut ca Maestru Emerit al Sportului și a primit Medalia Națională “Serviciul Credincios” clasa I. Moștenirea sa rămâne un exemplu de excelență și dedicare, un far pentru generațiile viitoare de handbaliști români.

Viața nu i-a oferit doar lauri. După retragerea sa din activitatea competițională, Birtalan a fost nevoit să facă față unui obstacol imens: sănătatea sa. Diagnosticul de diabet zaharat l-a lovit ca un trăsnet, iar complicațiile bolii l-au condus la o serie de intervenții chirurgicale dificile. Aceste momente de cumpănă au scos la iveală nu doar fragilitatea umană, ci și forța de caracter a fostului campion. În ciuda acestor încercări, Birtalan a rămas un luptător. Și-a găsit alinarea în familie și în munca sa ca antrenor, transmițând generațiilor următoare lecțiile pe care le-a învățat pe terenul de joc și în afara acestuia. A continuat să inspire prin exemplul său, demonstrând că adevărata măreție nu rezidă doar în victorii, ci și în capacitatea de a înfrunta adversitățile cu demnitate.

Un alt moment profund dureros din viața lui Ștefan Birtalan a fost reîntâlnirea cu mama sa după 24 de ani de separare, cauzată de divorțul părinților săi. Într-un interviu emoționant, Birtalan a dezvăluit că această despărțire a fost una dintre cele mai dificile perioade din viața sa, marcându-i copilăria și adolescența. Reîntâlnirea, după aproape un sfert de secol, a fost un moment încărcat de emoție și de amintiri dureroase, reflectând sacrificiile și pierderile personale pe care le-a îndurat de-a lungul vieții, în ciuda succesului său extraordinar pe terenul de handbal.

Ștefan Birtalan va ramane mai mult decât un nume a sportului românesc, un simbol al perseverenței și al spiritului neînfrânt. În umbra palmaresului său impresionant, se ascunde o poveste profund umană, a unui om care a îndrăznit să viseze și să lupte, chiar și atunci când viața i-a oferit cele mai dificile provocări. Un titan al handbalului, Birtalan va rămâne pentru noi toți o sursă de inspirație.