Femeile, scoase la licitație la târg, în Anglia. Englezii își vindeau soțiile chiar și pe o halbă de bere

A existat o perioadă în care englezii își scoteau soțiile la licitație la târg, ca pe animale. S-a întâmplat asta până la începutul secolului XX, ultima menționare a acestui obicei datează din 1913. Femeile erau duse la piață cu o frânghie și vândute celui mai mare ofertant. 

În Anglia medievală, căsătoriile erau în primul rând o înțelegere economică. Ba chiar partenerii trebuiau doar să aibă vârsta consimțământului - 12 ani la fete și 14 ani la băieți - și nu era necesară prezența unui preot sau a unui funcționar, dat fiind că pentru aceste căsătorii nu erau, de obicei, înregistrate nicăieri. 

Dacă partenerii nu se mai înțelegeau sau nu se mai iubeau, divorțul nu era neapărat o opțiune, fiind costisitor și dificil. Pentru a putea divorța, cuplul avea nevoie de aprobare specială din partea Parlamentului, cât și de binecuvântarea bisericii.Toate aceste demersuri costau – convertite la valoarea actuală – aproximativ 15.000 de lire sterline, o sumă pe care puţini englezi şi-o permiteau. 

Așa că o modalitate destul de populară de a pune capăt unei căsnicii proaste în Epoca victoriană, ietină și rapidă, era „vânzarea soției”. Bărbații își duceau nevestele în târg, după ce vânzarea era făcută public, legate de talie, gât sau mâini, cu o frânghie. Ulterior, scoteau femeile la licitație. 

Odată ce a fost cumpărată de un alt bărbat, căsătoria anterioară era considerată nulă și neavenită, iar noul cumpărător era responsabil financiar pentru noua sa soție, potrivit history.com. 

Chiar dacă au loc în piețe sau la târg, uneori vânzările se desfășurau și în alte părți, precum hoteluri sau baruri, iar bărbații acceptau în schimb chiar și o halbă de bere.

După adoptarea Legii căsătoriei din 1753 și până la mijlocul secolului al XIX- lea, vânzarea soției la licitație pare să fie din ce în ce mai populară îndeosebi printre oamenii obișnuiți, care altfel nu aveau mijloace practice de separare legală.