Cine era Elisabeta Rizea, supranumită „Viteaza din Nucșoara”?
Elisabeta Rizea a îndurat torturile interogatoriilor comuniste și a fost închisă 13 ani pentru că a ajutat eroii rezistenței anticomuniste din Munții Făgărașului. A avut motive personale să urască comuniștii. Ei i-au ucis unchiul și i-au hărțuit rudele.
„Uite pentru ce am făcut io, ce-am făcut doamnă! Că sunt înaintea icoanei şi Dumnezeu aşa să mă ajute dacă mint...Mi-au omorât unchiu ăsta. Mi l-a împuşcat când a venit comuniştii. Văr primar cu tata, părinţii fraţi. Nu putea face comunismul de el, d-aia l-au împuşcat”, mărturisea ţăranca din Nucşoara în cartea-document „Povestea Elisabetei Rizea din Nucşoara, urmată de mărturia lui Cornel Drăgoi”, relatează Historia.ro.
Femeia a fost numită „dușman al poporului”, iar gospodăria sa din Nucșoara a fost botezată „casă de bandiți”. Pentru comuniști, bandiții erau oameni ai rezistenței anticomuniste, ascunși în Munții Făgăraș. Preț de 4 ani, Elisabeta le-a adus acestora, pe ascuns, bani și mâncare pentru a putea supraviețui în sălbăticie și pentru a nu fi prinși.
Citește și:
Tunelul secret prin care bogații plecau cu banii de la Casino Sinaia
Evenimentul „Străzi deschise – Bucureşti, Promenadă urbană” continuă și în acest an
Povestea lui Tudor Vornicu, senior al micului ecran. Ce relații avea cu Securitatea
Soţul Elisabetei Rizea, Gheorghe, s-a alăturat și el eroilor din „banda” Arsenescu-Arnătoiu. Pe 18 iunie 1949, femeia a fost prinsă, dusă pe sus la primăria din localitate și bătută de securiști. Timp de 4 zile a stat nemâncată în subsolul unei case.
Aceasta a fost condamnată la 7 ani de închisoare „pentru favorizarea infractorului”, apoi a fost dusă în lanțuri la închisoarea de la Pitești și închisă într-o celulă de maximă securitate. În pușcărie, a fost torturată cu scopul de a divulga unde se ascundea în munți gruparea de rezistență.
Chiar dacă a fost bătută și schingiută, țăranca nu a spus nimic. În 1958, a scăpat din închisoarea de la Pitești și a continuat să susțină rezistența anticomunistă din munți cu orice preț.
„De când m-au adus din puscarie, eu am mers târâş. Faceam toate draciile contra comunismului. Îmi dam drumu’ pe scara în camasa da noapte, sa creada ca intru-n closet. Aveam cuiele scoase la doua uluci şi treceam dincolo. Băgam mancarea pentru partizani într-o gramada mare de craci. Ce auzeam scriam şi puneam hârtia într-o scorbura. Puneam cana pe perete, ţineam urechea pe fundul canii şi auzeam ce vorbeau securiştii în camera de-alături”, povestea Viteaza din Nucşoara.
Gheorghe Arsenescu, conducătorul rezistenţei anticomuniste, a fost arestat in 1961, iar în același an, Elisabeta a fost arestată din nou și a primit 25 de ani de temniţă. Și nici de data asta, bătută și torturată, ţăranca nu i-a vândut pe partizani.
Citește și:
Povestea curtezanei Zaraza, „la femme fatale” pentru care s-au războit Zavaidoc și Cristian Vasile
Povestea fascinantă a primei femei medic din România. A învins prejudecățile despre sexul frumos
Povestea copilului geniu care la doar 8 ani a învins 20 de jucători într-o partidă simultană de șah
„M-au suit legată pe un scaun, de pe scaun pe masă, de pe masa, pe alt scaun. Mi-a zvârlit basmaua din cap. «Spune!» Purtam coada cu funtă. Mi-au aruncat fota şi am ramas în iie. Mi-a legat coada sub cârligu’ de lampa din casa boierului. Coada era groasă. Eram și eu altfel la 38 de ani.
Cârnu mi-a tras scaunu’. Ălalalt mi-a tras şi masa. Coada mi-a rămas în cârlig şi eu am căzut la pământ. Aşa mi-au smuls păru’. Am făcut tratament și nu mi-a mai crescut. Da’ tot nu i-am vândut”, povestea Elisabeta Rizea în interviurile date după căderea comunismului.
Eliberată din închisoare în 1964, eroina din Nucșoara n-a mai găsit nimic în gospodăria ei de la Nucşoara când s-a întors acasă: „Sunt ca o mască acum, doamnă, de chinurile care au fost pe mine şi de inima rea pe care am avut-o. Aşa. Şi să viu acasă să nu mai găsesc nimic!! Nimic n-am găsit. Dacă mă tăiam la un deget, eu n-aveam cu ce mă lega. Tot ce-am lăsat în casă şi în magazia mea şi în curtea mea – n-am mai găsit nimic. Nu mai pot să-mi spun tot amaru care a fost în mine şi tot chinu cu care m-a chinuit hoţii ăştia”, povestea ea în cartea „Povestea Elisabetei Rizea din Nucşoara, urmată de mărturia lui Cornel Drăgoi”.
Citește și:
Prețul plătit de Iurie Darie pentru iubirea vieții
Constantin Popovici, campion născut din suferință
Povestea lui Traian Teodorescu, românul care ar fi fost implicat în crima din Orient Express
Timp de 30 de ani a purtat eticheta de „dușman al poporului” și a fost supravegheată și interogată periodic. Povestea Eisabetei Rizea a fost făcută publică după Revoluția din 1989. Elisabeta Rizea a apucat să vadă România scăpată de comunism și s-a stins din viață la vârsta de 91 de ani, la 6 octombrie 2003. Ultima sa dorinţă a fost: „Trei zile dacă mai trăiesc, dar vreau să ştiu că s-a limpezit lumea”.
