Când s-ar fi petrecut, de fapt, Nașterea Domnului. Nu ar fi fost pe data de 25 decembrie și nici nu s-ar fi întâmplat într-un grajd

Cu toții știm că pe 25 decembrie este sărbătorit Crăciunul, marcâdu-se Nașterea Domnului Iisus Hristos. Dar de ce este aleasă această dată și cum s-a ajuns la această variantă a poveștii?

• Iisus Hristos s-ar fi născut undeva între anii 7 și 6 înaintea erei noastre. Irod cel Mare a murit în anul 4 î.en., iar calendarul creștin de acum, creat de ionisie Smeritul, ar fi eronat.
• Iisus nu s-a născut pe 25 decembrie. Data de 25 decembrie a fost decretată în 336 de împăratul Constantin cel Mare și Biserica creștină timpurie pentru a înlocui Saturnalia, cea mai vesele sărbătoare la romani, cu Crăciunul. 
• Steaua de la Betleem, un mit. 
• Iisus nu s-a născut într-un grajd sau într-o peșteră, ci la parterul unei locuințe. 

Nașterea Domnului a fost relatată de două dintre cele patru evanghelii canonice: Matei și Luca. 

În acele timpuri, nașterea fiecărei personalități care a schimbat istoria a fost hiperbolizată, iar povestea capătă elemente supranaturale. Iisus Hristos a fost născut de Fecioara Maria la Betleem, fiind însoțită de logodnicul ei, Iosif. Nașterea sa a fost anunțată ciobanilor de o ceată de îngeri care și-au făcut apariția, o stea a răsărit, apoi familia divină a plecat în Egipt pentru a scăpa de persecuția regelui Irod. 

În Vechiul Testament sunt patru profeții:

Isaia 7:14: „De aceea Domnul Însuși vă va da un semn: Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naște un fiu, și-I va pune numele Emanuel”.

Mica 5:2: „Și tu, Betleem Efrata, măcar că ești prea mic între cetățile de căpetenie ale lui Iuda, totuși din tine Îmi va ieși Cel ce va stăpâni peste Israel, și a cărui obârșie se suie până la vremuri străvechi, până în zille veniciei”.

Numeri 24:17: „Îl văd, dar nu acum, Îl privesc, dar nu de aproape. O stea răsare din Iacov, Un toiag de cârmuire se ridică din Israel. El străpunge laturile Moabului Și prăpădește pe toți copiii lui Set”. 

Odea 11:1: „Când era tânăr Israel, îl iubeam și am chemat pe fiul Meu din Egipt”. 

De-a lungul timpului, realitatea din spatele nașterii lui Iisus Hristos a fost pusă la îndoială de mulți istorici contemporani, chiar dacă există numeroase consemnări scrise despre El din secolul I. 

Iisus Hristos nu s-a născut în anul 1 al erei noastre

Calendarul creștin de acum, pe care îl folosim de 2022 de ani, este eronat. 

Teologul Dionisie cel Smerit din Sciția Minor (astăzi Dobrogea) este cel care a făcut calendarul eronat, din cauza căruia predarea istoriei în școli este haotică. Dat fiind că mintea umană este făcută să măsoare timpul, dimensiunile și distanța în ordine crescătoare, ne este greu să învățăm cei aproape 3500 de ani de istorie a antichității de la apariția scrierii cuneiforme și revoluția agricolă din mileniul al IV-lea î. Hr. la declinul Imperiului Roman și ascensiunea Islamului în secolele V-VII d. Hr., care reprezintă prima parte a istoriei scrise. 

Mult mai comod ar fi să folosim calendarul holocen propus de savantul Cesare Emiliani în 1993, care debutează acum 10.000 de ani, adică în timpul revoluției din timpul Neoliticului. Dar să rămânem la certitudini: calendarul creștin începe cu nașterea lui Hristos. 

Conform Evangheliilor caninice, Iisus Hristos s-a născut în timpul domniei regelui clientelar al Iudeii, Irod cel Mare, iar potrivit Evangheliei lui Luca, Mântuitorul s-a născut „în zilele acelea când a ieșit porunca de la Cezarul August să se înscrie toată lumea” și când „Această înscriere s-a făcut întâi pe când Quirinius ocârmuia Siria”. 

În anul al 28-lea de domnie a împăratului Octavian Augustus (anul 1 d. Hr.), Irod era mort cu cinci ani înainte (4 î. Hr.), iar recensământul lui Quirinius s-a desfășurat în anul 6 d. Hr., la zece ani după moartea lui Irod, susțin istoricii. 

Irod cel Mare era mort din anul 4 î. en., cu cinci ani înainte de anul 1 al erei noastre marcat ca anul nașterii Domnului. Deci nu au fost calculați corect anii de domnie ai împăratului roman Augustus. 

Regatul Iudeii a fost împărțit între succesorii săi: Irod Arhelau, Irod Antipas, Filip Tetrarhul și Salome I. 

Așadar, este o mare contradicție, dar Evanghelia lui Luca a fost scrisă între anii 80 și 110 d. Hr., la aproape 90 de ani de la Mântuitorului. Poate că, din cauza trecerii timpului, informațiile exacte s-au pierdut, iar autorii evangheliilor canonice au comis erori cronologice. 

Însă cel mai interesant aspect este că, la momentul masacrului pruncilor, regele Irod, când a spus ca toți pruncii de parte bărbătească să fie uciși, a menționat clar vârsta lor în Evanghelia lui Matei: 

„Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte și, trimițând a ucis pe toți pruncii care erau în Betleem și în toate hotarele lui, de doi ani și mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi”

Iisus ar fi avut vârsta de doi ani la acel moment. Astfel, cursul evenimentelor de la nașterea sa la venirea magilor de la răsărit și masacrul pruncilor decretat de Irod ar fi derulat în doi ani. 

Steaua de la Betleem, un mit

În anul 7 înaintea erei noastre s-a desfășurat Marea conjuncție dintre planetele Jupiter și Saturn, iar pe cer această mișcare astronomică ar fi apărut ca o singură stea strălucitoare. În anul 12 înaintea erei noastr, cometa Halley și-a făcut apariția pe cer timp de două luni după consemnările cronicarilor chinezi. 

Deci, aceste două fenomene astronomice au dat naștere mitului Stelei de la Betleem. Iisus s-ar fi născut la Betleem, conform Evangheliei lui Luca pe durata recensământului guvernatorului Quirinus: 

„Și s-a suit și Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David care se numește Betleem, pentru că el era din casa și din neamul lui David. Ca să se înscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată. Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască.”

Irod și-a chemat cărturarii și preoții laolaltă și, citind un verset din Cartea lui Mica, l-au interpretat ca pe o profeție că un Mesia se va naște în Betleem, la sud de Ierusalim. Steaua apărută pe cer l-a îngrijorat pe rege, iar magii veniți de la răsărit s-au orientat după steaua strălucitoare, interpretând-o ca nașterea unui nou rege al iudeilor. 

„Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui și am venit să ne închinăm Lui.”

Iisus nu s-a născut pe 25 decembrie

Nicăieri în Biblie nu scrie că Iisus s-a născut pe 25 decembrie, dar data a fost aleasă de către Biserica Creștină timpurie din anul 336, în timpul împăratului Constantin. Deoarece Constantin a făcut din creștinism religia oficială a imperiului, unii au speculat că alegerea datei de 25 decembrie a avut un motiv politic: de a diminua nemulțumirile romanilor față de anularea sărbătorilor păgâne. 

În decembrie era celebrată Saturnalia și a fost înlocuită cu Crăciunul. 

În Imperiul Roman, între zilele de 17 decembrie și 23 decembrie, se organizau festivități în cinstea lui Saturn, zeul timpului și al agriculturii, echivalentul roman al titanului Cronos din mitologia greacă. 

În 2008, astronomii au spus că Iisus s-ar fi născut pe 17 iunie, anul 2 î.en., când a avut loc conjuncția dintre Venus și Jupiter, dar au estimat greșit fiindcă Irod cel Mare era mord de doi ani. 

Nu știm în ce zi s-a născut Isus Hristos și probabil nu vom ști niciodată. 

Iisus s-a născut la parterul unei locuințe

În fiecare an, de Crăciun, în toată lumea este reluată povestea biblică a Nașterii lui Iisus Hristos, cea în care Domnul s-a născut într-un grajd sau într-o peșteră, după cum putem vedea și în icoane. 

Dar savantul evanghelic Rev Ian Paul a susținut că scenariul se poate baza pe o interpretare greșită a Noului Testament, reînviind o teorie antică potrivit căreia Isus nu s-a născut, de fapt, într-un grajd. 

„Îmi pare rău să vă stric pregătirile pentru Crăciun înainte ca luminile de Crăciun să se aprindă, dar Iisus nu s-a născut într-un grajd și, în mod curios, Noul Testament nici măcar nu sugerează că ar fi cazul”, a scris Rev Paul, teolog și fost decan de studii la St. John's Theological College, Nottingham, pe blocul său personal în 2014, care a fost preluat de Guardian. 

Specialistul susține că „kataluma”, cuvânt grecesc, tradus de obicei ca „han”, a fost de fapt folosit pentru o cameră de primire într-o locuință. Același termen este folosit pentru a descrie „camera de sus” în care Iisus și discipolii săi au mâncat ultima cină. Un cuvânt diferit, „pandocheion”, este utilizat pentru a descrie un „han” sau orice alt loc în care străinii sunt primiți. 

Și chiar dacă ar fi existat un han în Betleem, susține Pavel, Iosif și Maria nu ar fi stat acolo. Singurul motiv pentru care ei ar fi călătorit la Betleem este recensământul, pentru că aveau familiile acolo. Dacă este așa, obiceiurile Palestinei din secolul I îi obligau să stea la rude, nu la străini în casă. 

În acel context, „kataluma” în care a stat nu ar fi fost un han, ci o cameră de oaspeți în casa familiei unde erau cazați Iosif și Maria. Așadar, Iisus nu s-ar fi născut într-un grajd, ci la etajul inferior al unei care țărănești sau la parter, unde erau ținute animalele. 

„Designul propriu-zis al caselor palestiniene (chiar și până în prezent) dă sensul întregii povești”, scrie Paul. 

„Majoritatea familiilor ar locui într-o casă cu o singură cameră, cu un compartiment inferior pentru ca animalele să fie aduse noapte și fie o cameră în spate pentru vizitatori, fie spațiu pe acoperiș. Zona de locuit a familiei avea, de obicei, goluri în pământ, umplute cu paie, în zona de locuit, unde se hrăneau animalele”, a completat acesta.