Când a fost împodobit primul brad de Crăciun din România. Prinți și prințese au participat la eveniment

Regele Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, după ce a venit în Principatele Române, a împodobit primul brad de Crăciun. Obiceiul se ținea deja Anglia, din 1841, când prințul Albert a dăruit un brad soției sale, Regina Victoria, și l-a instalat în castelul Windor. 

Când a fost împodobit primul brad de Crăciun din România

În 1866, în România a fost împodobit primul brad de Crăciun la palatul lui Carol I. Fiind de origine germană, principele a adus cu el obiceiurile din acea vreme, de la Berlin. Împodobirea bradului se petrecea din 1841 în Anglia. 

În Palatul Domnesc de pe Calea Victoriei, în noaptea de Crăciun a anului 1866, prinți, prințese și invitați de seamă la palat, împodobeau bradul în timp ce cântau: „O, Tannenbaum, o, Tannebaum, Wie grün sind deine Blatter!” („O, brad frumos, o brad frumos, Cu cetina tot verde”).

Principele Carol a evocat în „Memorii” Ajunul Crăciunului anului 1874, spunând că a fost „de o frumuseţe strălucitoare”. Pentru prima dată, au fost împodobiți de Principesa Elisabeta, în Sala Tronului, 14 brazi înalți, conform obiceiurilor țărilor nordice. Toți boierii din București au fost prezenți și au primit cadouri simbolice. 

Regele Carol I a chemat atunci la masă sute de copii, a stat de vorbă cu ei și le-a dăruit cadouri. Carmen Sylva, pseudonimul literar al Reginei Elisabeta, a scris despre acest Crăciun că a fost „unicul Crăciun cu adevărat fericit”. 

Casa regală a României a adus ca simbol bradul și împodobirea lui în Ajun, și-a însușit tradițiile locale și a celebrat Crăciunul ținând cont de tradițiile românești.

Alte surse susțin că, în anul 1810, Nicolae Golescu, fiul cel mare al lui Dinicu Golescu, a adus un brad de la Viena și l-a împodobit în casa sa din Câmpulung Muscel. Așadar, în această variantă, primul brad românesc împodobit este considerat cel din casa familiei Golescu, una dintre cele mai influente familii boierești din Țara Românească, care a avut un rol extrem de important în mișcarea de modernizare și emancipare națională a românilor.

Familia Golescu a fost una dintre primele care a adoptat obiceiuri și stiluri de viață europene, inclusiv cel al bradului de Crăciun. Acesta a fost un gest revoluționar pentru acele vremuri, care a stârnit curiozitatea, dar și admirația locuitorilor acelui oraș. De altfel, Nicolae Golescu a fost cel care a tradus în limba română cântecul „O, brad frumos”. 

Informațiile se bazează pe o relatare a istoricului Nicolae Iorga, care a cercetat corespondența familiei Golescu. El ar fi găsit o scrisoare în care Nicolae Golescu descrie cum a adus un brad de la Viena și l-a decorat cu lumânări, globuri, panglici și dulciuri. 

De atunci, tradiția bradului de Crăciun s-a răspândit treptat în toată țara, mai ales după Unirea Principatelor Române din 1859 și după Marea Unire din 1918, când România a devenit un stat național unitar și modern. 

În Roma Antică, bradul era atârnat de tavan cu vârful în jos

Cele mai vechi obiceiuri legate de împodobirea bradului vin din Roma Antică, atunci când casele locuitorilor erau decorate cu crenguțe de brad în timpul sărbătorilor. Bradul, de regulă, era atârnat de tavan cu vârful în jos, un obicei care nu a putut fi descifrat până acum.

Primul brad împodobit oficial a apărut în anul 1510, la Riga în Lituania, iar în anul 1521 prințesa Helene de Mecklenburg a adus la Paris obiceiul împodobirii bradului, după ce s-a căsătorit cu ducele de Orleans. Iar primul brad împodobit într-o piață publică a fost în 1605, în Strasbourg, și a fost ornat cu mere roșii. Tot în același an, la Breslau, ducesa Dorothea Sybille von Schlesian a împodobit primul brad, în același mod în care îl împodobim şi astăzi.

În 1882 a fost realizată prima instalație de Crăciun

În Statele Unite ale Americii, primul brad a fost împodobit odată cu venirea coloniștilor germani, care s-au stabilit în Pennsylvania. În anul 1804, soldații din Fort Dearborn au tăiat brazi din pădure cu care şi-au decorat barăcile în timpul sărbătorilor de iarnă, dedicate Nașterii Mântuitorului. 

În Anglia, această tradiție a apărut în 1841, atunci când prințul Albert a dăruit soției Victoria un brad, pe care l-a instalat la castelul Windsor. În vârful copacului era pus un înger, ce a fost ulterior înlocuit cu o stea, pentru a aminti de steaua văzută de cei trei magi de la răsărit. 

În statul Alabama, a fost legalizată pentru prima dată această tradiție în 1836. În anul 1878, au apărut primele globuri confecționate din sticlă argintată de Thuringia, iar în anul 1882, după patentarea becului electric de către Thomas Edison, Eduard Johnson, un prieten al acestuia, a realizat prima împodobire a bradului de Crăciun cu beculeţe colorate care au înlocuit lumânările.