34 de ani de la Revoluția Română din 1989

Revoluția Română din anul 1989 a fost un eveniment marcant pentru soarta poporului român și pentru România de astăzi. Revoluția de la 1989 a fost o perioadă de proteste și lupte stradale, în care românii au încercat să scape de dictatură și de regimul comunist din țară.

Revoluția Română din 1989. Timișoara, primul oraș eliberat de comunism

Revoluția Română din 1989 a avut loc între 16-22 decembrie 1989, chiar în preajma sărbătorilor de iarnă. Revoluția din România a făcut parte din șirul revoluțiilor de la 1989 din întreaga lume. Revoluția Română a început la Timișoara, după care s-a răspândit în toată țara.

Această răscoală a poporului român s-a încheiat cu executarea secretarului general al Partidului Comunist Român (PCR), Nicolae Ceaușescu, și a soției sale Elena, dar și cu sfârșitul a celor 42 de ani de regim comunist în România.

Revoluția Română s-a produs în urma unei perioade de austeritate severă, când regimul Ceaușescu a impus raționalizarea alimentelor și a energiei electrice. Aceste măsuri au fost luate pentru a rambursa datoria externă a țării și transformarea României în autarhie.

Primele proteste au izbucnit în decembrie 1989, la Timișoara, unde oamenii solicitau înlăturarea lui Ceaușescu și schimbarea regimului. În Piața Operei, care astăzi poartă numele de Piața Victoriei din Timişoara, s-au adunat zeci de angajaţi ai fabricilor din oraş și au protestat contra regimului dictatorial al lui Nicolae Ceauşescu, care strigau sloganuri anti-guvernamentale: „Noi suntem poporul!”, „Armata e cu noi!”, „Nu vă fie frică, Ceaușescu pică!”.

Timișoara a fost primul oraș din România care s-a eliberat de regimul comunist. Alarmele care au răsunat în întregul oraș au marcat momentul istoric de libertate, de eliberare de sub influența comunistă. "Azi în Timişoara, mâine în toată ţara" a fost strigătul timişorenilor, care au luptat pentru libertate și pentru o schimbare.

Revoluția din Capitală. Ultimul discurs al lui Nicolae Ceaușescu

Zile de foc au urma însă în Capitală, deoarece protestele și demonstrațiile românilor revoluționari au continuat în toată țara. La București situația a început să se înrăutățească, iar românii au ieșit în stradă deciși să înfrângă regimul comunism și dictatura lui Ceaușescu.

Recent întors în țară din Iran, Nicolae Ceaușescu a găsit România într-o situație destabilizată. La data de 21 decembrie 1989, la ora 12, în Piaţa Republicii, astăzi Piaţa Revoluţiei, din balconul Comitetului Central al Partidului Comunist Român, Nicolae Ceauşescu a susţinut un discurs, transmis în direct la radio şi TV. Tot atunci, Ceaușescu i-a numit pe timişoreni drept duşmani ai revoluţiei socialiste.

În ziua de 21 decembrie, Nicolae Ceaușescu a ținut ultimul său discurs de la balconul Comitetului Central (CC). Dictatorul român a evocat o serie de realizări ale „revoluției socialiste” și ale „societății socialiste multilateral dezvoltate” din România, însă revoluționarii români nu îl mai ascultau și scandau în continuare sloganuri anticomuniste și anticeaușiste.

Cuplul Ceaușescu a încercat să recâștige atenția și controlul mulțimii prin formulele „Alo, alo!” sau „Stați liniștiți la locurile voastre!”, însă în ochii protestatarilor se putea citi doar ură și determinarea de a se elibera de sub jugul comunismului. Românii se tot adunau și au creat o mare de oameni în zona hotelului Intercontinental din București. Revoluționarii români au rămas până noaptea târziu în Piaţa Universităţii.

Măcelul din Piața Universității

Aproape de miezul nopții, forţele de ordine au primit ordin să tragă în protestatari. Soldații români au omorât fără milă manifestanții neînarmați care se adunaseră în centrul Capitalei pentru a scăpa de regimul comunist și dictatura lui Ceaușescu. Românii au fost împușcați, înjunghiați, călcați de tancuri și bătuți. Un tablou crunt al revoluției despre care vorbea o lume întreagă.

Represiunea era condusă de generalul Vasile Milea, ministrul Apărării Naționale. Cei mai mulți dintre manifestanți și-au pierdut viața în speranța că vor putea doborâ regimul comunist, iar o altă parte de revoluționari au fost ridicaţi şi duşi în penitenciare. Bilanțul reprimării a fost de 50 de persoane ucise, 462 rănite, 1.245 arestate și transportate la penitenciarul Jilava. 

A doua zi, vestea despre măcelul sângeros care a avut loc în Piața Universității din Capitală s-a răspândit rapid. Cei care au reușit să supraviețuiască și să scape de moarte au fugit spre zonele industriale, unde au relatat muncitorilor cele întâmplate.

Un mare număr de muncitori, de la mai multe platforme industriale, se îndreptau spre centrul Bucureștiului, iar la scurt timp, Piața Universității a fost invadată de oameni cu furie și dispreț în ochi față de regimul Ceaușescu. În dimineața zilei de 22 decembrie, ministrul apărării Vasile Milea s-a sinucis, însă a existat și varianta unui ordin de omor din partea lui Ceaușescu.

Procesul și execuția soților Ceaușescu

Soții Ceaușescu au părăsit clădirea Comitetului Central cu ajutorul unui elicopter și s-au îndreptat spre reședința de la Snagov. După fuga lor, în București se instalează un haos greu de imaginat. Mulțimea a reușit să intre în clădirea Comitetului Central și vandalizează birourile oficialilor comuniști, dar în special, portretele dictatorului și lucrările acestuia și ale soției lui.

În următoarele zile, Bucureștiul s-a transformat într-un câmp de luptă la propriu. Imaginile apocaliptice erau greu de privit și de acceptat. Sunetul focurilor de arme nu au mai încetat, iar românii au continuat să lupte pentru libertate cu prețul propriei vieți.

Nicolae și Elena Ceaușescu sunt arestați și duși la garnizoana din Târgoviște. Generalul Vasile Ionel a fost desemnat responsabil pentru organizarea procesului soților Ceaușescu. În seara zilei de 24 decembrie, are loc şedinţa Consiliului
Militar Superior la care participă Ion Iliescu, Petre Roman, Silviu Brucan şi alți opt generali. Ion Iliescu a scris o hotărâre a CFSN prin care se constituie un Tribunal Militar Excepţional pentru judecarea de urgenţă a lui Nicolae şi a Elenei Ceauşescu.

Capetele de acuzare erau:

1. Genocid - peste 60.000 victime;
2. Subminarea puterii de stat prin organizarea de acțiuni armate împotriva poporului și a puterii de stat. Infracțiunea de distrugere a bunurilor obștești, prin distrugerea și avarierea unor clădiri, explozii în orașe etc.
3. Subminarea economiei naționale.
4. Încercarea de a fugi din țară pe baza unor fonduri de peste un miliard de dolari depuse la bănci în străinătate.

Soții Ceaușescu au fost condamnați la pedeapsa capitală și confiscarea totală a averii. Cei doi au avut ultimele două dorințe, să moară împreună și să nu fie legați la mâini, dintre care li se îndeplinește doar prima. Nicolae și Elena Ceaușescu sunt executați la ora 14.50, la Târgoviște.

În seara zilei de 25 decembrie, în seara Crăciunului, la Televiziunea Română s-a anunțat oficial despre execuția dictatorului Ceaușescu și soției sale. Regimul comunist și dictatura Ceaușescu a fost înlăturată însă această victorie a fost soldată cu moartea a 1.142 de morți, 3.138 de răniți.