Horia Căciulescu, un actor de comedie uitat. A murit stupid, la Revoluție

Actorul Horia Căciulescu a murit din mâna militarilor, la Revoluție

Un actor haios, cu față expresivă, care a făcut cuplete memorabile cu alți mari actori, ar mai fi avut multe de spus. Destinul lui, însă, s-a închiat în mod tragic, la Revoluția Română. 

Horia Căciulescu s-a născut pe 13 februarie 1922 în Belinț/Timiş, iar peste ani a devenit unul dintre actorii de comedie de la Teatrul „Constantin Tănase” din București şi unul dintre cei mai îndrăgiţi comici difuzaţi de TVR în perioada comunistă. Era celebru pentru cupletele pe care le avea alături de un alt titan al scenei, Puiu Călinescu.

A interpretat numeroase roluri în piese şi scenete, mult apreciate de publicul vremii: „Fără mănuşi”, „Revista 58”, „Un băiat iubeşte o fată”, „Ocolul pământului în 30 de melodii”, „Cer cuvântul la diverse”, „Se caută o vedetă” etc, alături de nume mari ale Teatrului de Revistă: Stela Popescu, Alexandru Arşinel, Puiu Călinescu etc.

Din filmografia lui amintim: "...şi Ilie face sport" (regia Andrei Călăraşu, 1954); "Pe răspunderea mea" (regia Paul Călinescu, 1956); "O poveste obişnuită... o poveste ca în basme" (regia Ion Popescu-Gopo, 1959); "Telegrame" (regia Aurel Miheleş, Gheorghe Naghi, 1959); "S-a furat o bombă" (regia Ion Popescu-Gopo, 1961); "Paşi spre lună" (regia Ion Popescu-Gopo, 1963); "Titanic vals" (regia Paul Călinescu, 1964); "Sentinţa" (regia Ferenc Kosa, 1970); "Mihai Viteazul" (regia Sergiu Nicolaescu, 1970); "Comedie fantastică" (regia Ion Popescu-Gopo, 1975); "Tufă de Veneţia" (regia Petre Bokor, 1976); "Toate pânzele sus" (regia Mircea Mureşan, serial TV, 1977).

În dicționarul „Cinematografiștii”, istoricul de film Bujor T. Rîpeanu consemnează că Horia Căciulescu a fost deținut politic în perioada 1948-1951, pentru tentativă frauduloasă de trecere a frontierei. Ulterior, a fost membru al Partidului Comunist Român (PCR). 

Mergea spre Palatul Telefoanelor

Viața lui s-a încheiat într-un mod cumplit, la 67 de ani. Pe 21 și 22, moartea și-a făcut loc printre noi, adusă de forțele de represiune asmuțite de Nicolae Ceaușescu asupra propriului popor. 

În acel haos, informațiile oficiale spuneau că bucureștenii sunt atacați de teroriști intruiți. Capitala a devenit un front de război, cu tancuri și puști. Fiecare a deschis focul după dorință. Horia Căciulescu a fost ucis pe 24 decembrie de niște militari care l-au recunoscut.

„Îl auzise pe Arșinel, negând, la radio, că Stela Popescu e teroristă. Se zvonea că mitraliază oamenii dintr-un Trabant alb. L-a bufnit râsul, a zis că revolta s-a terminat și a plecat spre Palatul Telefoanelor”, povestesc apropiații marelui actor. 

În data fatidică, actorul, însoțit de surorile Vica și Milica Gavriliuc, se îndrepta cu mașina spre Palatul Telefoanelor. Ajuns pe strada Constantin Mille, actorul s-a trezit în fața unei formațiuni de soldați, care i-au adus sfârșitul. În declarația sa, dată ca martor, locotenentul major Emil Pană a explicat, privitor la moartea lui Căciulescu: 

„Precizez că acesta nu a oprit la primul baraj aflat mai sus de noi, iar când a ajuns cu autoturismul în zona noastră, s-au efectuat somații de către militarii mei, care se aflau sub transportoare și care i-au cerut să oprească, dar actorul nu a înțeles somația, continuându-și drumul.

Am dat ordin să se tragă, iar un soldat a tras în șofer, în zona capului. După ce actorul a fost împușcat s-au efectuat somații de ieșire a celor două femei din autoturism, dar ele n-au coborât imediat.

Abia după un timp s-a deschis o portieră, s-a coborât un picior, după care soldaţii au tras, o femeie s-a retras, s-a deschis şi cealaltă uşă, dar a doua femeie, fiind împuşcată în fund, s-a retras”, scria publicația “Cotidianul” despre moartea marelui actor.

Deși moare pe 24 decembrie 1989, decesul său este înregistrat, oficial, pe 27 decembrie. Cei care l-au ucis pe comediant au fost, ulterior, avansați în grad.