Ioan Slavici, un copil neastâmpărat. De ce spărgea scriitorul geamurile vecinilor

Născut pe 18 ianuarie 1848, în localitatea Șiria din Arad, într-o familie numeroasă din care au rămas doar el și sora Maria, Ioan Slavici a avut o stea norocoasă, fiind astăzi și pentru totdeauna unul dintre cei mai mari scriitori ai României. Conform descrierii lui Mihai Eminescu, Slavici a fost un om „liniștit” și „așezat” în viața sa, însă marele scriitor a fost tare neastâmpărat în copilărie, ba chiar era spaima vecinilor. 

Ioan Slavici, unul dintre cei mai mari scriitori ai României, a fost un copil neastâmpărat

Despre scriitor se spune că a fost un copil cu aspect firav, care însă, pe cât de creativ era în poveștile sale, pe atât de inventiv era când venea vorba de năzbâtii. 

Tânărul Slavici spărgea ferestrele vecinilor, țintea cu pietre cuiburile rândunelelor, ațâța câinii pe la garduri, păstrând cicatrici adânci ale muşcăturilor pe corp, încăleca fără şa caii altora de la păşune, fiind uneori dus acasă accidentat în ultimul hal după ce era trântit la pământ de aceştia.

Cu toate acestea, tatăl său era incapabil să-l pedepsească, din prea multă iubire. Doar mama îl mustra pentru năstrușniciile pe care le făcea.

„Asemeni lui Creangă, fura din poamele vecinilor, deşi nu ducea lipsă de ele acasă, şi îi plăcea să înoate unde era apa mai primejdioasă. Dispărea, fără veste, asemeni lui Eminescu, zile întregi de acasă pe la rude sau petrecea nopţi întregi la foc, ascultând povestiri, cu băieţii ieşiţi cu vitele la păşune.

Cu toate acestea, tatăl său era incapabil să-l pedepsească, deoarece îl iubea mult, fiind singurul său urmaş în linie bărbătească. În schimb, mama sa, nu avea slăbiciune pentru el şi-l ţinea din scurt, educându-l să fie om între oameni şi să-i respecte pe ceilalţi”, scria despre el Şerban Cioculescu, relatează Adevărul.ro.

Scriitorul a plecat la Arad fără acordul părinților

În anul 1854, Ioan Slavici era elev la școala din Șiria, unde preda Avram Voștinar, cântăreț în strană și dascăl sever, așa cum îl descria scriitorul. Învățătorului îi plăcea să vâneze și, când se impunea, tundea copii pentru zece ouă. Salvici a trecut la vârsta de unsprezece ani la o școală primară din Arad, la îndemnul tatălui și bunicului său A vrut să fie primit în clasa întâi gimnazială, dar i s-a permis acest lucru cu o condiție: să termine clasa a patra. 

În 1865, a terminat cinci clase la gimnaziul maghiar, deoarece un gimnaziu românesc nu exista. A trecut la Liceul Piarist din Timişoara din clasa a 6-a, pentru a învăţa limba germană, rămânând aici doi ani, până la sfârşitul clasei a şaptea.

În clasa a opta, Slavici a plecat la Arad fără permisiunea părinților și s-a înscris ca „privatist” la Liceul Maghiar. Acolo, a fost găzduit de un patron de restaurant căruia îi medita fetele la limba maghiară. Tot în Arad și-a întâlnit și prima dragoste, pe Luize, una dintre fetele patronului. Examenul de maturitate trebuia să îl dea la Timișoara, însă din cauza întârzierii sale l-a dat în vara anului 1868 la Satu Mare. 

Ioan Slavici s-a înscris la Facultatea de Drept a Universității din Pesta, având ca profesor pe Kantz și Wantzel. Aventura din Ungaria s-a terminat rapid, căci în ianuarie 1869, a fost nevoit să se întoarcă în Șiria, din cauza greutăților financiare, unde a intrat ca „scriitor” la notarul din satul Cumlă. 

În toamna aceluiași an, trebuia să fie încorporat pentru 12 luni, deoarece avea studii, având astfel șansa să își aleagă singur orașul în care să-și facă stagiul militar. A ales Viena, pentru a urma Dreptul. 

Tot în toamna anului 1869, medicinistul Ioan Hosanu i l-a prezentat pe Mihai Eminescu, cu care a legat o prietenie frumoasă și cu care a organizat, în vara lui 1871, la Putna, aniversarea a patru sute de ani de la zidirea mănăstirii Putna. În același an, și-a făcut și debutul în „Convorbiri literare” cu comedia „Fata de birău”.