Povestea lui Traian Teodorescu, românul care ar fi fost implicat în crima din Orient Express. Era considerat inamicul numărul 1 în Europa

Traian Teodorescu, cel mai longeviv escroc internațional din România

Loviturile lui Traian Teodorescu date în ţară şi în străinătate l-au determinat să își pună imaginația la contribuție și mai mult pentru alte ilegalități. El a dat de furcă polițiștilor români, maghiari, austrieci, elvețieni, francezi și nu numai. Aproape mereu a găsit soluții pentru a scăpa din încurcătură. 

După ce și-a executat stagiul militar la Ismail, în 1940, a fost prins când vindea bilete de tran falsificate. Pentru a-i impresiona pe anchetatori, Teodorescu le-a spus că este legionar, aceștia fiind atunci la putere, și i-a trimis o telegramă personală ministrului de Interne, Vasile Iașinski, în care a reclamat că este victima unui abuz. 

Atribuirea unei false calități era o metodă pe care o utiliza cu predilecţie. Doar că de această dată nu i-a mers. „Camarazii” legionari au verificat și Teodorescu a fost condamnat la doi ani de închisoare. A fost eliberat în anul 1942 și trimis direct pe Frontul de Est. 

Aflând că unitatea sa urmează să intre în prima linie de război, s-a ascuns în casa unor localnici din Rostov, apoi s-a dus spășit la generalul Avramescu, pe care l-a convins să-i treacă cu vederea fapta și chiar să-l repartizeze într-un post ferit, ca translator de limbă germană, la cartierul general al vânătorilor de munte. 

Dădea „concedii medicale” militarilor

Când sovieticii au rupt frontul un an mai târziu, a dezertat din nou și s-a întors la București pe baza unui ordin de serviciu falsificat. Fiind dat în urmărire, a fost prins în 1943, judecat la Tribunalul Militar, condamnat la muncă silnică pe viață și închis la Jilava.

Când trupele sovietice „eliberatoare” au ocupat Capitala, toți dezertorii au fost aministiați, pe motiv că erau patrioți, fiindcă refuzaseră să lupte împotriva Armatei Roșii. Așa s-a apucat din nou de șarlatanii, de la speculă cu alimente la concedii medicale acordate militarilor.

Cum făcea asta? Sustrăgea mai multe foi de concediu, ștampile și le parafa pe urmă în fals. Ulterior, în schimbul unei sume de bani, era sunată telegrafia unității militare pentru a anunța decesul cuiva din familia aceluia cu care avea înțelegerea. Astfel, se obținea o permisie care era prelungită cu concediul medical acordat de Teodorescu. 

Pentru această faptă, dar şi pentru altele anterioare, şi-a mai trecut în palmares două condamnări. După ispăşire, a fost obligat să se prezinte la Oficiul Forţelor de Muncă, unde, pe baza unui cazier alb, obţinut prin mituire, a primit un post de funcţionar la o bancă din Galaţi.Falsul a fost descoperit, a urmat o altă condamnare, după care Teodorescu s-a reorientat politic şi s-a declarat convins de doctrina comunistă.

Din colonia de muncă de la Capul Midia, unde era deținut, a expediat conducerii pro-sovietice a țării o scrisoare de patos revoluționar prin care își exprima atașamentul față de cauza clasei muncitoare. El susținea că a demascat dușmat ai poporului și că este gata să se pună la dispoziție pentru a lupta mult mai aproape de partid. 

N-a fost crezut, iar în urma verificărilor dispuse s-a stabilit că şi în colonie păcălise deţinuţi, prezentându-se ca avocat şi inspector bancar.A fost liberat în 30 octombrie 1953, după ce a executat 24 de luni. 

Nu mai avea cum să plece în Occident, așa că s-a retras la Cluj, unde a trăit din speculă cu bilete de film și teatru. A locuit și prin alte orașe, unde s-a ocupat de falsificarea și vânzarea de bilete de autobuz. Și-a găsit chiar și un asociat pentru plasarea biletelor, dar prinderea acestuia, în anul 1954, a dus și la reținerea lui Teodorescu.

Ar fi fost implicat în crima din Orient Express

La anchetă, a motivat că a comis faptele pentru că este bolnav de sifilis și dărâmat psihic, dar asta nu i-a impresionat pe judecători. În cele din urmă, și-a găsit sfârșitul după gratii. Cât despre crima din Orient Express, au existat declarații ale unor pușcăriași care au susținut că Traian Teodorescu le-ar fi spus că el a aruncat-o pe fereastra trenului pe Maria Fărcășanu. 

Însă trecuseră ani buni de la crimă, războiul bulversase întreaga omenire, iar pentru regimul comunist instaurat la Bucureşti informaţia despre uciderea, cândva, a unei burgheze, în „occidentul decadent”, nu prezenta un interes, potrivit Historia.ro.