Într-un an marcat de alegeri legislative și prezidențiale în multe state, precum și de negocieri pentru desemnarea noilor conduceri ale NATO și Uniunii Europene, Președintele României, Klaus Iohannis, a făcut un gest neobișnuit prin anunțarea publică a candidaturii sale pentru funcția de Secretar General al NATO. Acest anunț este considerat neuzual în practica Alianței Nord-Atlantice, unde astfel de candidaturi sunt de obicei discutate discret între liderii statelor membre.
Președintele Iohannis a adus în atenția publicului intern și internațional argumentele în favoarea unei reprezentări a Flancului Estic la nivelul conducerii NATO, în contextul amenințărilor de securitate din regiunea Europei de Est și a tensiunilor cu Rusia. Acest demers vine într-un moment în care negocierile pentru împărțirea funcțiilor de conducere în cadrul NATO și UE sunt în plină desfășurare, iar unanimitatea între statele membre nu este ușor de atins.
Citește și:
Klaus Iohannis, despre scenariul privind rocada prezidențială: „Funcția nu se joacă la masa verde”
Discuțiile implică trei tipuri de actori politici: statele membre, liderii individuali și partidele europene din care aceștia fac parte. În cazul NATO, interesele statelor aliate și profilul liderilor sunt factori decisivi, în timp ce la UE se ține cont și de rezultatele alegerilor europene și de partidele europene afiliate.
În ciuda controverselor interne și a criticilor aduse președinției sale în România, Klaus Iohannis a subliniat că țara merită o poziție de vârf în cadrul ambelor organizații, având în vedere contribuția și loialitatea sa de-a lungul anilor. În acest context, se așteaptă ca negocierile să continue și să se ajungă la un compromis politic care să reflecte interesele și aspirațiile Flancului Estic.
