Povestea fascinantă a primei femei medic din România. A învins prejudecățile despre sexul frumos

Povestea Mariei Cuțarida-Crătunescu, prima femeie medic din România

Maria Cuțarida-Crătunescu a fost medic renumit pe plan internațional și una dintre primele militante feministe din țara noastră. Cu ambiție, a reușit să învingă prejudecățile vremii, într-o perioadă în care se considera că locul femeii este la cratiță, și a devenit prima femeie medic din România.

S-a născut la 10 februarie 1857, la Călărași, a urmat studiile liceale la Școala Centrală din București și le-a continuat la Zurich. În 1877 s-a înscris la Facultatea de Medicină din Zurich, dar pentru că avea dificultății în vorbirea limbii s-a transformat la Universitatea din Montpellier, unde și-a susținut teza de licență în limba franceză. 

Stagiul de spital și de pregătire pentru doctorat l-a făcut la Paris, iar în 1884 a ajuns doctor în medicină, cu teza „Despre hidroreea și valoarea ei semiologică în cancerul corpului uterin”. 

Când își făcea stadiul la Paris, ziarul „Românul” scria despre ea în termeni elogioși în articolul „O româncă, doctor în medicină”. În același an în care a obținut doctoratul, a revenit în țara natală, pentru a obține dreptul de liberă practică și pentru a-și echivala diploma din străinătate. 

Nu a putut să se angajeze în România

Ajunsă în România, Maria Cuțarida-Crătunescu a făcut o cerere către Spitalul Brâncovenesc pentru un post de medic secundar la secția „Boli ale Femeilor”. Conducerea a respins-o fără vreo explicație, iar în locul postului de doctor cerut i s-a oferit un post de profesioară de igienă. 

Un an mai târziu, în 1885, a reușit să se ocupe un post de medic secundar la Spitalul Filantropia din București, unde a acordat consultații gratuite. La scurt timp, a susținut un concurs pentru a obține gradul de medic primar ginecolog, dar nu a reușit să promoveze.

A devenit șef al catedrei de igienă de la Azilul „Elena Doamna” și, mai târziu, șeful secției de ginecologie de la Filantropia. În 1894 și-a dat demisia, după ce a intrat în conflict cu Eforia Spitatelor. Instituția a hotărât să schimbe profilul secției unde lucra Maria Cuțarida-Crătunescu din ginecologie în chirurgie ginecologie. Prima femeie doctor din România a protestat și pentru că demersul ei nu a avut succes a preferat să demisioneze. 

A ajutat copiii săraci

Din dorința de a da o mână de ajutor copiilor săraci, în 1897 a înființat Societatea Maternă și doi ani mai târziu a organizat prima creșă, la Fabrica de Tutun din Capitală. Aici, a asigurat consultații pentru 2000 de muncitoare, în perioada 1885 - 1898. 

În anul 1900 s-a făcut auzită la Paris, la Congresul acțiunilor feministe, unde a prezentat lucrarea „Munca femeii în România”, în cadrul căreia a alcătuit o statistică a femeilor care au putut să promoveze intelectual. 

„Numărul ce rezultă din titlurile academice acordate celor 825 de fete în decurs de 26 de ani vorbește îndeajuns în favoarea activității noastre intelectuale. Într-adevăr, din 1875, de la promovarea primei fete cu bacalaureat în România, numărul lor s-a ridicat până la 432 bacalaureate, 40 licențiate în Litere și 21 licențiate în Științe, 12 doctorese în Medicină…, o doctoreasă în Drept de la Facultatea din Paris, și o licențiată în Drept, 319 profesoare de școală secundară de fete și 2 licențiate în Farmacie. Dacă la acest număr se adaugă cel al artistelor noastre și al femeilor de litere fără titlu, acesta va fi destul de elocvent pentru a arăta cât de mare este la românce elanul entuziasmului pentru munca intelectuală”, prezenta Maria Cuțarida-Crătunescu.

S-a făcut auzită și la congresele de la Bruxelles (1907) și Copenhaga (1910), unde a prezentat acțiunile inițiate de medicina românească împotriva mortalității infantile și un studiu asupra creșelor din țara noastră.

În timpul Primului Război Mondial a fost mobilizată la Institutul și Internatul Evanghelic lucrând cu Regina Maria. Din cauza problemelor de sănătate, Maria Cuțarida-Crătunescu s-a retras din activitatea medico-socială. A murit la vârsta de 62 de ani.