Ziua Victoriei în Rusia: istoria din spatele zilei de 9 Mai

Ziua Victoriei sărbătorită de Rusia se celebrează cu o paradă militară ținută în cinstea înfrângerii Germaniei naziste, în timpul Marelui Război Patriotic. Pentru prima dată, evenimentul a avut loc într-o zi ploiasă, pe 24 iunie 1945, la peste o lună după semnarea de către germani a actului capitulării în fața comandanților societici - 9 mai. Victoria contra lui Hitler a fost cel mai celebrat moment din istoria Uniunii Sovietice, nu numai în Moscova, ci și în republicile componente. Poate și de aceea azi, la peste jumătate de veac de la terminarea războiului, poporul rus trăiește intens ziua de 9 Mai, bucurându-se de înfrângerea nazismului de către sovietici. 

Istoria din spatele Ziua Victoriei din Rusia, 9 mai

Devenită zi națională a statului sovietic în anul 1965, 9 Mai nu mai făcea referire la aliații anglo-americani, nici la contribuția lor la eliminarea lui Hitler din Europa. După dezmembrarea URSSA, Rusia își celebrează ziua națională pe 12 iunie. 

„Ieșită din uz” în vremea liderului pro-occidental Boris Elțîn, ziua de 9 Mai și-a recăpătat importanța în mandatele succesive ale președintelui Vladimir Putin. 

Ziua Victoriei este sărbătorită în fiecare an printr-o paradă militară în Piața Roșie, pe 9 Mai, încă nu coincide cu celebrarea victoriei contra nazismului în Occident, unde festivitățile au loc pe 8 Mai. Diferența, care datează din 1945, a fost, probabil, primul semn că alianța dintre anglo-americani și sovietici nu va funcționa după înfrângerea lui Hitler.

Generalii germani au făcut tot posibilul ca să predea Germania anglo-americanilor, nu Armatei Roșii. În cele din urmă, pe 7 mai 1945, la ora 2:41 AM, la cartierul său general din Reims/Franța, comandantul suprem al aliaților, generalul Dwight Eisenhower, a acceptat capitularea necondiționată a tuturor forțelor germane. 

Documentul a fost semnat în numele Germaniei de către generalul Alfred Jodl și a intrat în vigoare în ziua următoare, 8 mai, la ora 23.01. Vestea l-a înfuriat pe liderul sovietic Iosif Visarionovici Stalin. URSS a fost exclus din documentul oficial. Dar comandanții sovietici au forțat situația așa încât Germania să semneze o a doua capitulare, chiar a doua zi. 

Discuțiile dintre cele două tabere și încercarea mareșalului german Wihelm Keitel de a câștiga timp până la intrarea în vigoare a opririi războiului a făcut ca al doilea act de capitulare să fie semnat după miezul nopții, adică pe 9 mai. 

Ziua Victoriei este printre puținele evenimente post-sovietice care îi unește pe toți rușii. Tocmai de aceea Kremlinul a profitat de context și a folosit acest sentiment patriotic pentru a organiza, în ultimele decenii, parade prin care să arate lumii forța militară a Rusiei. 

Sărbătoarea a fost păstrată și de primul șef de stat al Rusiei, Boris Elțîn, dar evenimentul a devenit cu adevărat fastuos odată cu preluarea puternii de la Kremlin de către Vladimir Putin. 

Steagul Victoriei 

Steagul Victoriei se referă la steagul militar sovietic ridicat de soldații sovietici pe clădirea Reichstag din Berlin la data de 1 mai 1945. Realizat în timpul bătăliei de la Berlin de soldații care l-au făcut în condițiile câmpului de luptă, acesta a devenit simbolul oficial al victoriei poporului sovietic împotriva Germaniei naziste. 

Foto: Google.com

Fiind al cincilea steag creat, a fost singurul drapel al armatei care a fost pregătit pentru a fi ridicat la Berlin. Inscripția de pe banner arată: „Pușca 150, Ordinul Kutuzov clasa a II-a, Divizia Idritsa, Corpul 79 pușcași, Armata a III-a de șoc, Frontul I Belarus”. Datele reprezintă unitatea din care făceau parte soldații care au ridicat stindardul. 

În data de 9 mai, o replică specială a fost transportată de un paznic al Regimentului 154, Preobrazhensky, prin Piața Roșie. Steagul a fost adus la Kiev de la Moscova în octombrie 2004 pentru a lua parte la parada în onoarea celei de a șaizecea aniversare a eliberării Ucrainei. 

Comemorări religioase

În mesajul de Paște din 1945, Patriarhul Alexei I al Moscovei a scris: „Bucuria de Paște a Învierii lui Hristos se îmbină acum cu speranța strălucitoare a unei iminente victorii a adevărului și a luminii asupra neadevărului și întunericului fascismului german, care în fața ochilor noștri este zdrobit de forța combinată a trupelor noastre curajoase și a trupelor de aliații noștri.

Forțele întunecate ale fascismului nu au fost capabile să reziste luminii și puterii lui Hristos, iar atotputernicia lui Dumnezeu a apărut peste puterea imaginară a omului.

În fiecare 26 aprilie (Stil Vechi, O.S.; 9 mai, Stil Nou sau N.S.), Biserica Ortodoxă Rusă comemorează morții, fiind singura zi specială de pomenire a morților cu o dată fixă. După liturghie, în toate bisericile și mănăstirile de sub Biserica Ortodoxă se oficiază o slujbă de pomenire a ostașilor căzuți.

Comemorarea anuală de Ziua Victoriei „a soldaților care și-au dat viața pentru credință, Patria și poporul și a tuturor celor care au murit în Marele Război Patriotic din 1941–1945” a fost stabilită de Consiliul Episcopal al Bisericii Ortodoxe Ruse. în 1994.

În ajunul împlinirii a 65 de ani, în 2010, Patriarhul Chiril al Moscovei și-a binecuvântat ca toate bisericile Bisericii Ortodoxe Ruse să facă o „slujbă de rugăciune în memoria eliberării poporului nostru de un dușman teribil, de moarte, de un pericol. pe care Patria noastră nu a cunoscut-o în toată istoria”.

Patriarhul a compus o rugăciune specială pentru acest rit, luând ca bază rugăciunea lui Philaret Drozdov, scrisă în cinstea victoriei armatei imperiale ruse asupra Grande Armee franceze în timpul războaielor napoleoniene. Finalizarea Catedralei Principale a Forțelor Armate Ruse a fost programată pentru Ziua Victoriei în 2020.