Sfinții Mihail și Gavriil: tradiții, obiceiuri și superstiții. Ce este bine să faci în această zi sfântă pentru a avea sănătate tot restul anului

Sfinții Mihail și Gavriil, cei mai cunoscuți dintre Arhangheli, sunt sărbătoriți în fiecare an pe 8 noiembrie, de credincioșii ortodocși și greco-catolici. Sfântul Arhanghel Mihail este izbăvitorul de primejdii și necazuri, de boli și ispite, iar Sfântul Arhanghel Gavriil e ocrotitorul familiilor, al mamelor și al copiilor. Această zi este plină de tradiții, obiceiuri și superstiții. Află ce este bine să faci în această zi sfântă pentru a avea noroc și sănătate tot restul anului.  

Tradiții, obiceiuri și superstiții de Sfinții Mihail și Gavriil

Unul dintre obiceiurile populare este acela de a citi rugăciuni de dezlegare după slujba religioasă, iar preotul își dă jos veșmintele preotești și le pune peste credincioși, un gest care se crede că aduce vindecare și sfințenie, îndeosebi pentru cei care suferă de boli mintale. 

În timpul Sfintei Liturghii oficiate în această zi sfântă, la ieșirea preotului cu sfintele daruri, mulți credincioși pun în calea lui haine pentru ca acesta să treacă peste ele, considerând că acest gest aduce vindecare și sfințenie celui care le va purta. 

Tradiția mai spune că în ziua Sfânților Mihail și Gavriil, credincioșii trebuie să împartă pomană pentru sufletele morților, aceste ofrande numindu-se popular „Moșii de Arhangheli”. Totodată, se aprind lumânări pentru oamenii în viață, cât și pentru cei trecuți în lumea celor drepți, fără lumânare sau cei dispăruți în împrejurări grele. 

În anumite zone ale țării, se spune că finii trebuie să aducă nașilor colaci în dar, acesta fiind un gest simbolic al celor doi Arhangheli. Acest obicei se respectă pentru a aduce pace și fericire în familie. 

Rugăciuni pentru Sfinții Mihail și Gavriil

„Sfinte și mare Arhanghele al lui Dumnezeu, Mihaile, care cel dintâi în­tre îngeri stai dinaintea Treimii celei negrăite, sprijinul și păzitorul neamu­lui omenesc, care ai zdrobit în Ceruri cu oștile tale capul prea-trufașului dia­vol și rușinezi pururea pe pământ răutatea și viclenia lui, la tine alergăm cu cre­dință și ne rugăm ție cu dragoste: fii pavăza nestricată și coif tare Sfintei Bi­serici și neamului nostru dreptcredincios, păzindu-ne cu spada ta purtătoare de fulgere de toți vrăjmașii văzuți și ne­văzuți.

Nu ne lăsa pe noi, o, Arhanghele al lui Dumnezeu, fără ajutorul și ocrotirea ta, pe cei ce lăudam astăzi sfântul tău nume. Iată că, deși mult gresiți suntem, nu voim să pierim întru fărădelegile noastre, ci să ne întoarcem la Domnul, ca să ne călăuzească spre lucruri bune. Luminează mințile noastre cu lumina feței lui Dumnezeu, care strălucește tot­deauna pe fruntea ta ca un fulger la arătare, ca să putem pricepe care este voia lui Dumnezeu, bună și desăvârșită, în ceea ce ne privește, și să cunoaștem toate câte se cuvine nouă să le facem și câte să le trecem cu vederea și să le părăsim. Întărește-ne cu harul Domnu­lui voința slabă și dorirea lipsită de vla­gă, că întărindu-ne în legea Domnului, să încetăm a ne mai primejdui cu cu­getele pământești și cu poftele trupești, aplecându-ne, după asemănarea copii­lor lipsiți de minte, către frumusețile degrabă pieritoare ale lumii acesteia și uitând în chip nesăbuit cele veșnice și cerești de dragul celor stricăcioase și pământești.

Mai presus de toate acestea, cere de Sus pentru noi duhul adevăratei po­căințe, întristarea cea nefățarnică după Dumnezeu și zdrobirea pentru păcatele noastre, ca zilele ce ne-au mai rămas din această viață trecătoare să le chel­tuim nu spre plăcerea simțurilor și hrănirea patimilor noastre, ci întru îndrep­tarea cu lacrimi de credință și zdrobire a inimii, cu nevoințele curăției și cu bineplăcutele fapte ale milostivirii.

Iar când se va apropia ceasul sfârșitului nostru, al slobozirii din legăturile aces­tui trup pieritor, nu ne lasă pe noi, Arhanghele al lui Dumnezeu, fără de apă­rare împotriva duhurilor răutății care sunt în văzduhuri și obișnuiesc a împiedica urcușul sufletului omenesc la cele de Sus, ca păziți fiind prin tine, fără m­piedicare să ajungem în sălașurile prea-slăvite ale Raiului, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit.

Și învrednicindu-ne a vedea prealuminatul chip al Preabunului nos­tru Domn și Stăpân, și căzând cu la­crimi la picioarele Lui, cuprinși de bucu­rie și umilin a sa strigăm: slava Ție, Preaiubitul nostru Mântuitor, Care pen­tru preamultă dragoste pe care o ai față de noi, nevrednicii, ai binevoit a trimi­te pe îngerii Tăi ca să slujească mân­tuirii noastre! Amin!”