Povestea lui Iurie Darie. Prețul plătit de actor pentru iubirea vieții: copilul nu i-a mai vorbit 20 de ani

Iurie Darie, actor de mare popularitate, fiind un atist cu un public foarte variat, începând de la copii, tineri și până la părinți și bunici, dar și unul dintre cei mai seducători artiști de pe „scândură”, a avut o poveste de viață impresionantă. A fost dotat cu talent la desen, dar și reale însușiri pentru scenă, iar pe ambele le-a împletit impecabil. Peste viața personală, însă, s-a năpustit un „blestem”. Unul dintre ele, copilul nu i-a mai vorbit preț de 20 de ani. 

Povestea de viață a actorului Iurie Darie

Iurie Darie, nume la naștere Iurie Darie-Maximciuc, s-a născut pe 14 martie 1929 în Vadul Rașcov, județul Sorova, Regatul României, astăzi în Republica Moldova, a fost un celebru actor de teatru, film și televiziune. A dat examen atât la Institutul de Arte Plastice, cât și la cel de Artă Teatrală și Cinematografică, reușind la ambele, dar alegându-l pe cel din urmă, pe care l-a absolvit în 1952 la clasa actorilor Mihai Popescu și Marietta Sadova. 

A debutat în anul 1953 în „Nepoții gornistului”, în regia lui Dinu Negreanu și alături de Marga Barbu și Liviu Ciulei. Iurie Darie a fost distribuit și în peste 50 de filme, în multe dintre acestea interpretând roluri principale. 

Amintim din bogata sa filmografie, potrivit volumului "1234 cineaşti români. Ghid bio-filmografic": "Alarmă în munţi" (regia Dinu Negreanu, 1955), "Directorul nostru" (regia Jean Georgescu, 1955), "Alo?... Aţi greşit numărul!" (regia Andrei Călăraşu, 1958), "Băieţii noştri" (regia Anastasia Anghel, Gheorghe Vitanidis, 1959), "S-a furat o bombă" (regia Ion Popescu-Gopo, 1961),

"Dragoste la zero grade" (regia Cezar Grigoriu, Geo Saizescu, 1964), "Mofturi 1900" (regia Jean Georgescu, 1964), "Procesul alb" (regia Iulian Mihu, 1965), "Răutăciosul adolescent" (regia Gheorghe Vitanidis, 1969), "B.D. intră în acţiune" (regia Mircea Drăgan, 1970), "Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte" (regia Sergiu Nicolaescu, 1971), "B.D. la munte şi la mare" (regia Mircea Drăgan, 1971),

"B.D. în alertă" (regia Mircea Drăgan, 1971), "Ciprian Porumbescu" (regia Gheorghe Vitanidis, 1972), "Muşchetarul român" (regia Gheorghe Vitanidis, 1975), "Misterul lui Herodot" (regia Geta Doina Tarnavschi, 1976), "Pentru patrie" (regia Sergiu Nicolaescu, 1977), "Cianura şi picătura de ploaie" (regia Manole Marcus, 1978), "Revanşa" (regia Sergiu Nicolaescu, 1978).

Artistul s-a remarcat și în emisiunile de televiziune pentru copii, în care acesta își etala abilitatea de a desena, uneori cu ambele mâini. Într-o vreme făcea și turnee prin țară cu spectacole pentru copii, în care povestea și desena o poveste simplă, dar plină de haz și de învățăminte. 

Toată familia, răpusă de cancer

La finalul anului 2011, cu câteva luni înainte să moară, actorul a fost operat de cancer la vezică, apoi a făcut opt săptămâni citostatice. S-a stins în data de 9 noiembrie 2012, la vârsta de 83 de ani, în casa sa de pe strada Chile nr. 12, din București. 

7 ani mai târziu, pe 18 septembrie 2019, la 60 de ani, a murit fiul lui, Alexandru Darie, de ciroză, având nevoie de transplant de ficat. Nu a făcut presiuni asupra sistemului, ci și-a așteptat rândul, însă pentru el nu a mai fost timp. 

Mama lui, Consuela Darie, prima soție a lui Iurie Darie, a murit de tânără, răpusă de cancer. Frumoasa actriță l-a lăsat pe Iurie Darie în grija colegei și prieteni lor, Anca Pandrea. Rămas văduv, Iurie Darie s-a îndrăgostit de aceasta și au rămas împreună până la finalul vieții lui. 

S-a căsătorit cu prietena fostei soții, după moarta sa

„Eram prietenă cu Consuela Darie, soţia lui Iura. Mergeam împreună prin turnee, stăteam cu ea în cameră. Când s-a întâmplat să nu mai fie Consuela, eu m-am dus la coşciugul ei şi i-am spus: „Consuela, o să am eu grijă de Iura”.

Am încercat să-l combin cu o profesoară de franceză, apoi cu o arhitectă şi nu mai ştiu cu cine. Eu i le prezentam, apoi fugeam. Nu ştiu de ce nu a vrut să fie cu ele. Dacă a făcut sau nu amor cu ele nu ştiu nici acum, e treaba lui şi nici nu mă interesează...

Da. Şi, până la urmă, m-am peţit singură. La un moment dat, l-am invitat pe Iura la mine, cu gânduri prieteneşti, la o cafea. A zis da. Apoi mă sună şi îmi spune că avea programare la dentist. „Ei, nu-i nimic, lasă”, i-am zis. Ne-am văzut seara, în cabina de la teatru. Am sunat a doua zi la el, şi mi-a spus că vine.

Apoi, eu am constatat că o prietenă de-a mea mă încuiase în casă, iar eu nu aveam cheie să deschid. L-am sunat înapoi şi i-am spus că nu am cum să ies din casă. A doua zi era ziua mea de naştere.

Am deschis geamul casei, am chemat nişte băieţi din cartier şi le-am dat două navete cu sticle de bere să cumpere bere pentru petrecere. 

Aşa mi-a trăsnit ideea că, dacă băieţii pot să-mi aducă berea pe geam, de ce Iura n-ar putea intra pe geam în casă. I-am dat telefon din nou şi i-am zis: „Te aştept în staţia de tramvai, dar să ştii că o să intri pe geam”.

El a crezut că glumesc. Dar când a intrat în curte şi a pus mâna pe clanţă, a văzut că uşa e încuiată. „Intri pe geam”, i-am spus. A intrat şi de atunci nu a mai ieşit…”, a povestit Anca Pandrea.

„L-am încălzit toată noaptea cu corpul meu, doar capul îi era rece. Nu înțelegeam de ce nu mă mai strânge de mână, de ce nu-mi răspunde. Foarte târziu am realizat ce se întâmplase. E ultima amintire pe care am avut-o cu el, cea care mă chinuie în fiecare zi de 9 noiembrie. E ziua în care Iura al meu s-a dus. L-am sunat pe fiul său să-l anunț, dar Ducu mi-a răspuns atunci că o să ajungă abia dimineața să-și vadă tatăl”, a spus Anca Pandrea despre ultima noapte cu Iurie Darie.

Iurie Darie și Alexandru Darie nu și-au vorbit 20 de ani

Alexandru Darie a încetat să mai vorbească cu tatăl lui chiar în timpul când în viața părintelui său a apărut Anca Pandrea, în 1987. Motivele au fost o moștenire și faptul că Iurie Darie a apărut în poze intime în compania Ancăi Pandrea. Ei s-au împăcat în anul 2007. 

„Pe mine m-a enervat apariţia lui în fotografiile respective, care au făcut vâlvă. Dar acest lucru nu a venit din partea lui, cred că el habar nu are.

Tocmai ne bucurasem cu toţii la ziua lui, când a împlinit 80 de ani. Fix la patru luni după aceea, au apărut pozele, fapt care m-a amărât”, a declarat Alexandru Darie. 

Revelația de la bătrânețe, apropierea de biserică și o nouă viață

În ultimii ani de viață, Iurie Darie s-a apropiat de biserică și a început să se gândească mai mult la părinții lui și la tot ceea ce a însemnat viața sa. 

„Acum, la bătrâneţe, pentru că ăsta e adevărul, încep să mă gândesc la părinţii mei, la oamenii pe care i-am cunoscut, la momentul care mă așteaptă, sunt parcă mai legat de biserică, de imaginea asta, că sunt un nimic dintr-un tot mai mare. Înainte nu aveam cum să realizez acest lucru”, spunea actorul într-un interviu pentru Eugenia Vodă cu puțin înainte să moară. 

Actorul susținea că vrea ca după moarte să se poată naște într-o altă lume unde să își trăiască viața „celălalt om” din el. „Cred că am să plec din lumea asta cu ceva și am să plec în altă lume, să se nască celălalt om din mine”, a declarat interviul-testament Iurie Darie. 

Distincție

Iurie Darie a fost decorat la 30 mai 2002 cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru prestigioasa carieră artistică și talentul deosebit prin care au dat viață personajele interpretate în filme, dar și pe scenă, cu prilejul celebrării unui veac de film românesc”.