1 decembrie 1989, Marea Unire. Ce discurs a avut Nicolae Ceaușescu și ce scria ziarul Scânteia

În perioada comunismului, românii sărbătoreau Ziua Națională pe 23 august. Data de 1 Decembrie era consemnată drept ziua în care a avut loc „făurirea statului național unitar român”. Iată ce discurs a avut Nicolae Ceaușescu la 1 Decembrie 1989, la 71 de ani de la Marea Unire, dar și ce scria ziarul Scânteia. 

Discursul lui Nicolae Ceaușescu la 1 Decembrie 1989 cu ocazia Marii Uniri

Ultimul 1 Decembrie sub dictatura lui Nicolae Ceaușescu a lăsat publicațiile fără multă cerneală. Cel mai mult a scris atunci Scânteia, portavocea Partidului Comunist Român. ​Iată un fragment din discursul dictorului, publicat sub titlul „Unirea cea Mare-biruință a dreptății istorice, act energic de voință a întregii națiuni”.

Prima pagină a ziarului Scânteia, din data de 1 decembrie 1989

Foto: Click.ro

„Desfășurarea evenimentelor istorice a demonstrat cu putere că Unirea de la 1 Decembrie 1918, care a dus la crearea statului național unitar român, a fost rezultatul nemijlocit al luptei hotărâte a celor mai largi mase populare, a întregului popor, un act în deplină concordanță cu drepturile inalienabile ale românilor, cu realitatea obiectivă, cu cerințele legice ale dezvoltării istorice sociale.

Crearea statului național unitar a constituit o strălucită victorie istorică a luptei eroice, îndelungate a maselor populare pentru făurirea națiunii române, a marcat împlinirea visului secular al tuturor românilor de a trăi uniți în granițele aceleiași țări, intr-un stat unic, liber și independent".

Ziarul Scânteia, 1 decembrie 1989

Cum era menționată Marea Unire în comunism

„Cu 71 de ani în urmă, în marea carte a existenței poporului nostru, s-a gravat adânc și nepieritor un eveniment prin care a triumfat din nou dreptatea istoriei, dovedindu-se încă o dată că în calea voinței nestrămutate a națiunilor de a trăi libere, în deplină unitate, nici un obstacol, nici o piedică nu sint de netrecut, de neînfrânt.

Atunci, la 1 Decembrie 1918, prin hotărârea unanimă a Marii Adunări Naționale de la Alba lulia, s-a rostit istoria însăși, încununând printr-o măreață biruință lupta necurmată a neamului românesc pentru existență de sine stătătoare în spațiul geografic ce-i era vatră de formare și de viață multimilenară.

Pe harta Europei și a lumii a apărut un nou stat național unitar și independent, înfăptuindu-se astfel o legitate a istoriei: aceea că între fiii unuia și aceluiași popor să nu mai existe hotare despărțitoare de frați, hotare croite și menținute cu forța prin politica agresivă, de dictat, a unor mari imperii hrăpărețe.”