Păstorel Teodoreanu, o figură legendară. Cum a reușit să îl enerveze pe Nicolae Iorga

Păstorel Teodoreanu, pe numele său real, Alexandru Osvald Teodoreanu, a fost un poet, scriitor, avocat, publicist, epigramist, gastronom și iubitor de vinuri român. De asemenea, aceasta a fost și un membru de seamă al boemei ieșene și bucureștene, care s-a făcut remarcat în literatura română prin epigramele sale. Acesta s-a născut la Dorohoi pe 30 iulie 1894 și a decedat pe17 martie 1964 în București.

Păstorel Teodoreanu, scos din anonimat de stilul său nonconformist

Păstorel Teodoreanu a fost fiul avocatului Osvald Teodoreanu şi al renumitei profesoare de pian la Conservator, Sofia (Musicescu) Teodoreanu. Acesta a fost primul copil al familiei, avându-i ca frați pe pe romancierul Ionel Teodoreanu, dar și pe pe Laurenţiu (Puiu), cel care și-a pierdut viața în anul 1918, pe front. A făcut Liceul Internat din Iași, unde a fost coleg cu Demostene Bote. Prima lui meserie a fost cea de judecător la Turnu Severin, dar nu a fost de lungă durată. Fratele lui a avut și el de suferit din cauza epigramelor lui Păstorel, deși a cumpărat întregul stoc, ambii lui frații ar fi trebuit să primească decorații, dar pentru că Ionel a fost confundat cu el, nu a mai primit nimic din partea lui Iorga.

Oratorul. Frazele domnului Iorga sunt lungi

Fraza asta nefirească
Pentru public e un bine,
Findcă, până s-o termine,
Poate sala s-o golească.

Guvernul Iorga

Cazul nu-i aşa sinistru,
Căci părosul demiurg
Doar pe scenă-i prim-ministru,
La consiliu-i dramaturg.

Aceste epigrame nu au fost cele care au venit la pachet cu probleme grave, ci mai degrabă cele pe care le-a scris despre comuniști. Fabula „Măgarii și libertatea” a fost scrisă în 1960, iar din cauza acesteia i-au fost confiscate manuscrisele și o parte considerabilă din bibliotecă, iar un an mai târziu a fost arestat și închis alături de Ion Pillat, iar din 6 ani pe care i-a primit a făcut doar jumătate din aceștia.

Sursa foto: Social Media Solution/Facebook

Despre monumentul ostaşului sovietic eliberator, dezvelit în Piaţa Victoriei, în anul 1946.

Soldate rus, soldate rus,
Te-ai înălţat acolo sus
Că liberaşi popoarele
Sau că-ţi put picioarele?
Comuniştii îşi măresc rândurile cu o parte din legionari
Căpitane, nu fi trist!
Garda merge înainte
Prin partidul comunist!

Despre demnitarii Republicii Populare Române

Cine-i mare, dă din mână şi-are 4 la română?
Cine-i la academie şi-are 4 la chimie?
Cine-n ţară este tare şi-are 4 la purtare?
Toate trei de le ghiceşti, 20 de ani primeşti.

Domnului Groza

Caligula imperator
A făcut din cal senator!
Domnul Groza, mai sinistru,
A făcut din bou - ministru!

Un lucru foarte cunoscut despre el este legat de faptul că era un mare iubitor de vinuri. Păstorel Teodoreanu era în stare să identifice cu precizie soiul de vin, podgoria și anul fabricației, dar și alte detalii precum orientarea geografică a locului pe care se găsea via din care se fabricase vinul, puritatea vinului etc.

Cântat-am vinul

Cântat-am vinul şi-l băui pre el.
Şi-aşa precum din flori slăvitul Soare
Cules-am toată roua din pahare
Voios ca cel din urmă menestrel
Am păstorit în viaţă vinuri rare
(De-aceea îmi şi zice Păstorel).
Şi de la Grasă pân'la Ottonel
Le-am preţuit, pe rând, pe fiecare.

De asemenea, acesta a fost arestat de Securitate în perioada comunistă. Acesta a fost pus, la interogatoriu, să divulge pozițiile prietenilor săi față de regimul politic, iar la momentul acela, ar fi dat informații despre lipsa aparentă de loialitatea a Mariei Tănase. Acesta și-a pierdut viața pe pe17 martie 1964, în București, din cauza cancerului pulmonar, fiind înmormântat fost înmormântat în cavoul familiei Delavrancea de la cimitirul Bellu, dar nu înainte de a-și scrie testamentul în patru versuri scurte: „Aici zace Păstorel,/ Om ales şi spirit fin,/ Dacă treceţi pe la el,/ Nu-l treziţi, că cere vin!“

Opera lui Păstorel Teodoreanu

• Hronicul măscăriciului Valatuc București, (1928); ediția II, București, 1930; ediție îngrijită și prefață de Titus Moraru, Cluj, 1972; ediție îngrijită și postfață de Gheorghe Hrimiuc, Iași, 1989; ediție îngrijită și postfață de Petre D. Anghel, București, 1992;
• Trei fabule, București, (1928)
• Rodia de aur, București, (1929)
• Mici satisfacții, cu un portret de Ștefan Dimitrescu, București,(1931)
• Strofe cu pelin de mai contra Iorga Neculai. Cu o scrisoare inedită de la Dante Alighieri, cu ilustrații de Ion Sava și gravuri de Teodor Kiriacof, Iași,(1931)
• Un porc de câne (1933), București, 1933; ediție îngrijită de Petre D. Anghel, București, 1992;
• Tămâie și otravă (1934)-(1935), I-II, București; ediție îngrijită de Alexandru Ruja, Timișoara, 1994;
• Bercu Leibovici (1936), București; ediția II, București, 1942;
• Vin și apă (1936), cu ilustrații de Ion Anestin, București;
• Caiet (1938), București;
• Berzele din Boureni (1957), prefață de Savin Bratu, București;
• Versuri (1972), ediție îngrijită de Ilie Dan, prefață de D.I. Suchianu, introducere de Ion Rotaru, București;
• Gastronomice (1973), ediție îngrijită de Grigore Damirescu și Valentin Borda, postfață George Muntean, București;
• Inter pocula (1973), ediție îngrijită și prefață de Titus Moraru, Cluj;
• De re culinaria (1977), ediție îngrijită de Rodica Abrudan-Pandele și Aristița Avramescu, București;
• Epigrame și alte rime vesele (1997), ediție îngrijită de Rodica Pandele, prefață de Alexandru Paleologu, București;
• Păstorel și corespondenții săi (1998), ediție îngrijită de Rodica Pandele, București;
• Pahare și săgeți (2003), ediție îngrijită și prefață de Ilie Dan, Iași