Joia Mare: Tradiții și obiceiuri păstrate în cultura românească

Joia Mare este o zi plină de tradiții în România, cu obiceiuri precum înroșirea ouălor și pregătirea cozonacului, onorând Paștele și memoria decedaților.

Joia Mare, cunoscută și sub denumirile de Joi Marele, Joia Patimilor sau Joia Neagră, este o zi încărcată de semnificații și tradiții în cultura românească. Aceasta precede sărbătoarea Paștilor și este marcată de o serie de obiceiuri străvechi, menite să onoreze memoria celor decedați și să pregătească venirea celei mai importante sărbători creștine.

Conform tradițiilor, în Joia Mare se înroșesc ouăle, un simbol al renașterii și al vieții noi. Gospodinele se ocupă de pregătirea cozonacului și a pascăi, iar în unele regiuni se crede că nimeni nu trebuie să doarmă în această zi pentru a nu fi considerat leneș pe parcursul întregului an.

Unul dintre obiceiurile specifice este "Focurile morților", unde se aprind focuri în curți pentru a oferi căldură sufletelor celor plecați. Se spune că morții vin la vechile lor locuințe și rămân până la Sărbătoarea Moșilor. De asemenea, se pregătește "pâinea uitaților", o turtă de făină crestată pe margini, oferită ca pomană pentru sufletele decedaților.

În Bucovina și alte regiuni, se trimit colaci și ulcele cu apă sau vin la casele săracilor, iar în Transilvania se împart fierturi de legume în ulcele noi și frumos împodobite. Se mai păstrează credința că ouăle înroșite în Joia Mare nu se strică niciodată și că, dacă sunt îngropate la hotarele unei moșii, aceasta va fi ferită de grindină.

Un alt obicei este "nunta urzicilor", care marchează sfârșitul perioadei în care urzicile sunt comestibile, acestea începând să înflorească. De asemenea, în unele zone, bărbații și flăcăii practică "strigarea peste sat", un obicei prin care se fac publice greșelile celor păcătoși.